luni, ianuarie 14, 2008

Mancare de gutui cu pui

Aceasta mancare e ffff vecehe, o facea bunica lu mamaia mea.
Deci acum mai bine de 100 si ceva de ani.Cine facea mancarea asta pe vremurile acelea , era o familie bogata, numai cele care se respectau.
Mamaia cred ca nu o mai facuse de cand era mama mica, asa ca am rugat-o sa-si strofoase creerii si sa mi-o zica
Cantitati nu am exacte.
Deci:
In primul rand guti coapte.
Eu am pus 3 gutui, pe care le-am spalat bine de puf.

Dupa le taiem felii nu prea mari

Am pus la caramelizat cca 200 g da zahar

Dupa am turnat supa de pui, cred ca vreo 4 polonice din acelea mari.
Vedeti voi sa nu fie nu prea multa, cat sa acopere feliile de gutui.

Adaugam gutuile

Si lasam sa fiarba la foc mic pana se caramelizeaza gutuile si sunt aproape gata.
In acest moment adaugam bucatele de piept de pui, fiert .
Saram daca este cazul.
Si mai lasam pe foc pana se patrunde si pietul de pui bine.
Daca ramane prea mult sos se ingroasa cu putina faina. La mine nu a fost nevoie
Si asa arata mancarica, miroase de-nebunesti

E ffff buna , nu va pot descrie in cuvinte ce gust bun are, neaparat sa incercati, are un gust demential.
Eu inghit in sec cand ma gandesc cat de buna e, am lins farfuria

7 comentarii:

Anonim spunea...

Buna Isabela,

Eu faceam mincare de gutui cind eram copila. Tare imi placea, si cu pui, si fara pui. Am invatat de la mama, numai ca ea era tipul de persoana care mergea in bucatarie doare de nevoie, ci nu de placere.

Gutuile se taie felii si se prajesc in putin ulei. Faptul ca gutuile contin zahar, la prajire se caramelizeaza o idee si prind o aroma nemaipomenit de buna. La punctul acesta cred ca 1/3 din felii ajungeau deja in stomacelul meu ;-)
Dupa aceea caramelizam o forma jena (topeam zahar pina la caramelizare si il turna intr-o fora de glas care merge la cuptor). Si puneam feliile de gutui. (Daca faceam cu pui, puneam un rind de gutui, unul de carne feliute mici, sa nu fie necesar sa le tai cu cutitul si apoi iar gutui). Apoi adaugam un sos de apa in care diluam putin amidon sau faina. Lichid trebuie sa fie indeajuns sa acoperi gutuile, si o bagam la cuptor, vreo 1/2 ora cred eu.
Sosul repsectiv, prinde culoare de la caramel si de la gutui.


Era o nebunie. Imi aintesc, ca odata, in pimul an dupa facultate, am facut in post (fara carne). prietena cu care imparteam apartaentul inchiriat, a venit acasa flaminda, a gustat, si nu s-a mai putu opri. cind a venit eu, nuai era niic, doar adriana intrebindu-ma ce trebuie sa cupere sa o fac din nou ;-)

Anonim spunea...

sper ca a ajuns la tine retea (din amintire mea) pe care tocmai am postat-o.

dar daca ma gindesc bine, era si printr-o carte de bucata de-a amei mele. cind voi ajunge la ei, dar va dura ceva, o sa vad daca o gasesc.

te pup,

Anonim spunea...

Buna Isabela,

Eu faceam mincare de gutui cind eram copila. Tare imi placea, si cu pui, si fara pui. Am invatat de la mama, numai ca ea era tipul de persoana care mergea in bucatarie doare de nevoie, ci nu de placere.

Gutuile se taie felii si se prajesc in putin ulei. Faptul ca gutuile contin zahar, la prajire se caramelizeaza o idee si prind o aroma nemaipomenit de buna. La punctul acesta cred ca 1/3 din felii ajungeau deja in stomacelul meu ;-)
Dupa aceea caramelizam o forma jena (topeam zahar pina la caramelizare si il turna intr-o fora de glas care merge la cuptor). Si puneam feliile de gutui. (Daca faceam cu pui, puneam un rind de gutui, unul de carne feliute mici, sa nu fie necesar sa le tai cu cutitul si apoi iar gutui). Apoi adaugam un sos de apa in care diluam putin amidon sau faina. Lichid trebuie sa fie indeajuns sa acoperi gutuile, si o bagam la cuptor, vreo 1/2 ora cred eu.
Sosul repsectiv, prinde culoare de la caramel si de la gutui.


Era o nebunie. Imi aintesc, ca odata, in pimul an dupa facultate, am facut in post (fara carne). prietena cu care imparteam apartaentul inchiriat, a venit acasa flaminda, a gustat, si nu s-a mai putu opri. cind a venit eu, nuai era niic, doar adriana intrebindu-ma ce trebuie sa cupere sa o fac din nou ;-)

Anonim spunea...

Buna Isabela,

Eu faceam mincare de gutui cind eram copila. Tare imi placea, si cu pui, si fara pui. Am invatat de la mama, numai ca ea era tipul de persoana care mergea in bucatarie doare de nevoie, ci nu de placere.

Gutuile se taie felii si se prajesc in putin ulei. Faptul ca gutuile contin zahar, la prajire se caramelizeaza o idee si prind o aroma nemaipomenit de buna. La punctul acesta cred ca 1/3 din felii ajungeau deja in stomacelul meu ;-)
Dupa aceea caramelizam o forma jena (topeam zahar pina la caramelizare si il turna intr-o fora de glas care merge la cuptor). Si puneam feliile de gutui. (Daca faceam cu pui, puneam un rind de gutui, unul de carne feliute mici, sa nu fie necesar sa le tai cu cutitul si apoi iar gutui). Apoi adaugam un sos de apa in care diluam putin amidon sau faina. Lichid trebuie sa fie indeajuns sa acoperi gutuile, si o bagam la cuptor, vreo 1/2 ora cred eu.
Sosul repsectiv, prinde culoare de la caramel si de la gutui.


Era o nebunie. Imi aintesc, ca odata, in pimul an dupa facultate, am facut in post (fara carne). prietena cu care imparteam apartaentul inchiriat, a venit acasa flaminda, a gustat, si nu s-a mai putu opri. cind a venit eu, nuai era niic, doar adriana intrebindu-ma ce trebuie sa cupere sa o fac din nou ;-)

Anonim spunea...

Multumesc este fff buna am probato

Rodica spunea...

Imi ploua in gura !

Florentina Oprişan spunea...

eu acum o pregatesc dupa reteta ta de familie... iami!!! am carnea la fiert in sfanta oala sub presiune si gutuile taiate frumos in siropul din apa si zahar caramelizat... miroase bine de tot in bucataria mea... abia astept sa dea verdictul al meu sot cand va gusta!
Te pup!